Pentru că așa am fost făcuți și până aici am evoluat, noi oamenii suntem limitați din toate punctele de vedere, atât fizic cât și psihic. Nu putem mânca prea mult, bea prea mult, nu putem suporta prea multe traume emoționale. Organismul nostru respinge tot surplusul și tot balastul care nu-i face bine sau care nu-i folosește și, cred eu, e o mașinărie foarte bine pusă la punct. Ne adaptăm, dezvoltăm toleranțe și ne imunizăm treptat, uneori doar ignorând sau stând departe de acele lucruri care ne fac rău și ajungem să nu ne mai afecteze lucrurile care odată păreau inacceptabile sau chiar letale. În general, putem mai mult decât credem și, cu multă răbdare, perseverență și insistență, ne putem depăși limitele și le putem împinge (uneori) dincolo de ceea ce credem noi că este omenește posibil. Unii chiar fac din asta un scop în viață, dependenți de adrenalină sau alte substanțe, încearcă să treacă dincolo de orice bariere și, uneori, nu știu unde să se oprească. Pentru că, există acolo o limită peste care nimeni nu poate trece. Nu putem sfida natura, de exemplu: dacă ne scufundăm la 10 0000 de metri adâncime fără să ne luăm toate măsurile de precauție, putem deveni instant din oameni, un nimic pe care nici măcar nu-l putem concepe (asta că tot e la modă să vorbești despre submarinul plin de miliardari).
Dar ce ne facem atunci când nu mai putem ignora lucrurile care nu ne plac sau ne fac rău?
În urmă cu vreo zece ani (cred) a existat un scandal mediatic legat de o reclamă “sexistă” la o marcă de cipsuri - Hunky Dorys . În reclama cu pricina, apăreau "jucătoare" de rugby îmbrăcate cu niște tricouri care le scoteau intenționat sânii la vedere. Nu de tot, să ne înțelegem, aveau doar un decolteu mai generos. Discuțiile de atunci se învârteau în jurul faptului că s-a pus accentul pe calitățile fizice ale "jucătoarelor" și nu pe abilitățile lor (asta s-a întâmplat înainte de fenomenul "metoo") uitând de fapt că reclama era la cipsuri și nu la rugby, dar, mai ales, în jurul faptului că cei mai mulți consumatori de cipsuri sunt copiii și adolescenții și că nu e bine să fie expuși la asemenea indecență. M-a șocat asta și mi s-a părut un scandal iscat din nimic; după mine, nu era decât o reclamă proastă și atât, însă am pus-o pe seama faptului că țara asta e una catolică prin excelență și că ceea ce e ok sau acceptabil pentru mine, nu e neaparat ok și pentru ei.
Cam așa percepeam eu diversitatea și o digeram destul de bine. La fel de bine digeram și faptul că am aterizat dintr-o țară unde vezi doar români și din când în când câte un țigan (că restul sunt plecați), într-una în care întâlnești toate rasele lumii, (inclusiv țigani) și din când în când câte un irlandez. Lucru care a fost și este ok. Diversitatea e bună. Suntem cu toții oameni și avem multe de învățat unii de la ceilalți.
Între timp și Irlanda a mai evoluat și a început să adere la toate curentele existente acum în lume, așa “neutră" și catolică cum e ea: a legalizat avortul, căsătoria între persoanele de același sex, etc, lucruri bune în esență și destul de ușor de digerat. Dar a “evoluat”atât de mult încât azi închidem străzile principale ale orașului și desfășurăm o grămadă de forțe de ordine pentru a facilita o paradă inutilă, un circ colorat și dezgustător la care suntem expuși cu toții, inclusiv acei copii care se pot îneca cu cipsuri dacă văd un decolteu. Și nu, nu e vorba de parada de Sf Patrick , ci de “pride parade” , care nu e o paradă oarecare ce se întâmplă odată pe an pentru câteva ore și pe care, dacă nu te interesează, o poți ignora, ci una pentru care suntem pregătiți luni la rând și obligați să înghițim curcubee în fiecare zi și la tot pasul. Se pare că guvernul irlandez nu are alte probleme de rezolvat decât să oblige toți comercianții să afișeze curcubeul sau să vândă produse legate de paradă. Și să nu îmi spuneți că nu au fost constrânși într-un fel sau altul s-o facă!
Să nu credeți cumva că am ceva împotriva homosexualilor. N-am nimic cu ei, mi se pare doar de prost gust să ieși pe stradă strigând în gura mare ce fel de orificii preferi atunci când faci sex. Și inutil de două ori: odată că nu interesează pe nimeni viața ta sexuală, e fix treaba ta ce faci în pat și cum și cu cine; și doi, preferințele sexuale sunt un criteriu irelevant atunci când evaluezi sau apreciezi o persoană. Nu mă poate obliga nimeni să te plac doar pentru că ești homosexual, trebuie să demonstrezi mai mult de atât.
Ar fi foarte bine dacă lucrurile s-ar opri aici, dar din păcate, se vorbește tot mai des de introducerea unei legi care să te oblige să te adresezi într-un anumit fel unor persoane confuze care au urgent nevoie de un psihiatru. Ca de, nu puteam trece indiferenți pe lângă wokeism .Cu alte cuvinte, poți face pușcărie dacă confunzi genurile anumitor “substantive”.
Oi fi eu de modă veche, ori evoluția mea sau capacitatea mea de adaptare e mai lentă, dar ceea ce se întâmplă azi nu mai seamănă deloc a democrație. Toată lumea are drepturi, știu, dar se pare că cele mai multe drepturi au cei care pretind că nu le au, sau cei care cer drepturi extra pe care nu le pot obține decât încălcând drepturile celorlalți. Ori asta este tocmai opusul a ceea ce înseamnă de fapt democrația. Mi se pare că s-a depășit demult acea limită a limitelor și, ca atare, ca mecanism de autoapărare, devenim rasiști ,intoleranți și homofobi. Știu că nu sunt singura în această situație și că nu e vorba doar de limitele mele, imunitatea și toleranța oamenilor a scăzut până la nivelul critic, în special a nativilor acestei țări , care s-au săturat să tot primească migranți și să digere toate mizeriile pe care guvernul irlandez le servește pe tavă. Trebuie să existe o măsură în toate, și o limită pentru orice. S-a întrecut demult și măsura și limita si de aici până la incidente nefericite, nu e decât un pas.
Sunt profund dezamăgită de această transformare pentru că făcând toate astea, periclitezi siguranța oamenilor, le încalci drepturile și mai ales , îi faci sâ plece pe cei care pot contribui la bunul mers al acestei țări și te alegi în schimb cu tot felul de dubioși pe care va trebui să-i gestionezi la nesfârșit. Poate nu întâmplător a crescut criminalitatea în țara asta; străzile nu mai sunt sigure nici măcar pe timpul zilei: sunt murdare și pline de oameni de tot felul,cu sau fără adăpost,care te agasează la tot pasul și pe care ți-e frică să-i refuzi dacă îți cer ceva. Sau că e țara cu cel mai mare consum de cocaină din Europa. Problema locuințelor este una critică dar în afară că se tot vorbește despre ea, nu se face absolut nimic. Sistemul de sănătate lasă mult de dorit, tot ce poți face este să încerci să duci o viață cât mai sănătoasă ca să nu te îmbolnăvești și să te rogi să nu ajungi pe la spitale. De transportul în comun nici nu mai zic nimic, în afară de faptul că nu este deloc indicat să călătorești doar tu și șoferul.
Ca orice organism viu care se respectă, guvernul irlandez s-a lepădat de tot catolicismul și de toată neutralitatea din lumea asta și s-a aliniat la toate directivele venite din exterior - de frică să nu piardă statut sau drepturi, pentru bani sau din prostie, nici nu mai contează. Hai să zicem că n-ar fi nici asta o problemă foarte mare dacă n-ar băga restul problemelor sub preș. Sau poate, le-a lăsat doar deoparte fiindcă trebuie să se ocupe cu alte lucruri mult mai stringente: să primească migranți, să-i cazeze, să le asigure hrană și condiții de trai și multe altele care le ocupa mai nou agenda politică și timpul. Când începe să nu te mai preocupe cetățeanul de rând și binele lui, dar în schimb stai în poziție de drepți in fata celor care- ți cer să prioritizezi directivele lor, indiferent de unde vin aceste directive, (deși știm noi bine de unde vin), începe să semene tot mai mult a totalitarism. Parcă și brexit-ul capătă acum un alt sens.
Noua 'hate speech bill' din Irlanda tocmai pentru asta a fost facuta pe repede-inainte, sa bage soseta in gura irlandezilor care nu sunt de acord cu migratia asta fara noima si celelalte prostii. In maximum 6 luni o sa vedem si primii protestatari irlandezi bagati in puscarie pe noua lege. Maximum 6 luni.
Societatea irlandeza e mancata din interior si nu cred ca are resurse reale pentru a-si restabili sanatatea.