Dacă acesta ar fi un articol Vice, s-ar numi - Am consumat tot contentul despre David Bowie ca să nu pierzi tu timpul - dar nu e, așa că am trântit încă o referință din Alice în Țara Minunilor și e posibil să fie una recurentă, pentru că tunelurile este viața mea.
#thetrigger
Totul a început cu un story pe Facebook, care promova documentarul despre David Bowie de pe Netflix - Bowie: The Man Who Changed The World. În story, David dădea un interviu la TV în anii ‘70. Era un fragment din această înregistrare:
M-au intrigat combinația dintre lipsa de încredere și aroganța lui David, dar și claritatea, curajul și sinceritatea răspunsurilor lui. Cut. Următoarea secundă, bara de căutare Netflix - B.O.W.I.E. Enter. No results. Măăăăăăi! M-am întors în story și am copiat numele documentarului și, spre rușinea AI-ului și algoritmilor și SEO-ului lui Netflix, a apărut. Moment în care am dat drumul la un popcorn și am desfăcut o bere. Watch Partaaaay! 🍿🍺🎬
Am fost foarte încântată prima jumătate de oră, până când s-au terminat floricelele și mi-am dat seama că se vorbea mult de muzică, dar nu se auzea acea muzică. Is this even legal? Mi-am adus aminte că am învățat în facultate că Bowie a fost primul care a scos obligațiuni pe muzica lui - the Bowie bonds. Cumpărând un Bowie bond puteai să investești în muzica lui încă nescrisă! După care am mai făcut 2 sinapse obosite și mi-am dat seama că Netflix nu are drepturi pe muzica lui și prin urmare urmăream un documentar despre un cântăreț (și agil om de afaceri) pe care nu îl auzeam cântând. 🤨 Am pus pauză.
Vreau să mă uit încă o oră la decupaje din interviurile cu Bowie întrerupte de interviurile cu cele două foste gagici ale lui care se abțin să nu zică rele despre el? Doar n-o să mă culc! Sleeping is for babies (am vrea noi). Am continuat cu pauze de Spotify, pentru că eu dacă pot să îmi amplific o experiență, I am doing it. For myself. #selflove
#thegift
După ce m-am jeluit în public că uite și tu ce documentar fără muzică!, am primit cadou “adevăratul documentar despre Bowie“ - Moonage Daydream, cu fundiță de la o regizoare de documentare (Mulțumesc, A!). Instant play. Altă seară, alt popcorn, fără bere, că nu mai am 20 de ani. Nici măcar 30.
Moment în care cred că e important să precizez în clar că nu am fost fană Bowie. Nu l-am căutat niciodată pe Spotify sau YouTube, nu am ascultat niciodată o melodie a lui intenționat, pentru că pop-rock-ul britanic mă obosește. Pop britanic apreciez. Pop-rock, opera-rock sau ce theater-rock mai cântă ei acolo, nu. Nu am crescut cu Shakespeare, am văzut primul musical târziu în viață. I don’t get the genre.
La mine pe primul loc la muzică vine muzica, de la care am așteptarea să fie cât mai cântată sau ritmată. Muzica, muzică, poezia, poezie, maică! Din același motiv nu înghit Wiskey Cola în același pahar. Pentru că îmi place mult Wiskey și îmi place mult Cola. Împreună sunt mult mai puțin decât oricare separat. Tot respectul pentru Tom Waits și Bob Dylan, dar dacă am buton de next, îl apăs. La versuri nu sunt atentă decât în mod excepțional. Deci, prin urmare, before Moonage Daydream, not a Bowie fan. 3 ore mai târziu, Bowie megafan. Artistul, nu muzica.
Moonage Daydream e și titlul unei melodii ale lui Bowie. Cuvântul Moonage e inventat de el. OMG, so cool! Am dat play de curiozitate. M-a ținut 20 de secunde.
Documentarul este realizat impecabil. Puțin prea impecabil, în sensul în care s-a investit timp și creativitate doar în zonele mișto ale vieții și personalității lui David și s-a mai și adăugat puțin peste, cu cinematografia documentarului în sine. Superb, uplifting, inspiring, eye candy și are și muzică.
La final am rămas cu impresia că Bowie a fost un geniu multi-media, dar și un manager și marketer de excepție, un filozof, un vizionar, un soț extraordinar și tată impecabil (la a doua încercare, but still - 26 de ani de relație e o reușită). Succes după succes, a făcut doar ce a vrut. A luat pauză când a vrut. A lansat un album în 2013 fără pic de publicitate și a rupt internetul în două la jumătate de oră de la lansare, iar ultimul album, făcut în ultimul an de viață, cu cele 2 videoclipuri, cu lansarea de ziua lui, cu 2 zile înainte să moară, m-au convins: David Bowie a fost/e un semizeu.
Târziu în noapte, m-am simțit în stare să mă uit la ultimele lui 2 clipuri - Lazarus și Blackstar. Am umplut sticla de bere cu lacrimi. Nu pun link aici, chiar e genul de content la care nu te poți uita orișicum.
My mind was set.
David Bowie a fost cel mai creativ om de pe pământ.
Capricorn, desigur, probabil cu ADHD (aș pune pariu - am căutat pe net, nu l-a retro-diagnosticat nimeni. Sunt prima.)
#thecomeback
A doua zi, chiar înainte să încep să pictez iconițele cu David, mi-am adus aminte că podcasterul meu preferat - 🫶 Adam Buxton - a avut 2 episoade în care l-a jeluit după ce a murit, episoade pe care nu le-am putut asculta la momentul cu pricina. Acum au intrat ca berea după popcorn / cola după whiskey.
Într-unul dintre ele vorbește chiar cu regizorul acestor ultime videoclipuri - suedezul Johan Renck (care e mare sculă pe basculă - a filmat Breaking Bad, Cernobîl și o tonă de clipuri și reclame pă milioane de euro).
Adam - cum care Adam? Podcasterul meu preferat. Jeezus! - care e supermega fan Bowie, a mai făcut și această animație acum mult mult timp despre colaborarea lui David cu Brian Eno. Este funny. Mă bucur că acum am și această pasiune în comun cu el.
#theinsanity
Să zicem că până aici are oarecum sens de ce am dat play după play. Abia din momentul ăsta încolo devine dubios. Nu m-am mai putut opri. Cred că a fost prima săptămână în care am avut mai mult trafic pe YouTube decât fi-mea. Nu am terminat chiar tot Youtubul, mai am un sfert din el.
Deși David zice că niciodată nu e el însuși (adevăratul el) când e înregistrat, mie mi se pare (ca expert în Bowie) că în interviuri e cel mai el. Partea asta a researchului meu complet inutil și irațional mi-a plăcut cel mai mult. Las mai jos o selecție foarte scurtă de preferate. Pentru mine, desigur, că doar n-o să dea cineva play la toate astea.
#backtoreality
Există viață după YouTube? Da. Pe Audible. Unde am dat buzna în speranța că găsesc ceva scris chiar de el, pentru că pare că la scris și gândit se pricepea cel mai bine. Și abia aici am dat peste #părereamea cel mai bine documentat serial despre el.
Care este și pe Spotify și acoperă cu lux de amănunte, dar și realism jurnalistic (care a lipsit până acum din poveste), viața starmanului. Episoadele sunt structurate pe perioade/personaje și alternate cu interviuri cu cei mai apropiați colaboratori, de unde poți să își faci o impresie mai aproape de realitate (whatever that may be) despre cam cum a fost de fapt.
#thetrivia
- Numele real al lui David Bowie e David Robert Jones. Și-a schimbat numele în Tom Jones (ca să nu fie confundat cu Davy Jones de la Monkees), după care a trebuit să și-l schimbe din nou pentru că … Tom Jones.
- Situația oculară pe care o avea se numește aniscoria - una din pupile e blocată la dilatație maximă - a rămas așa în urma unei altercații cu un prieten căruia David îi furase gagica intenționat la 15 ani. Au rămas prieteni mult timp. Mai târziu i-a mulțumit că l-a făcut special.
- Lui David îi plăcea mult să fie special. Avea și o expresie simpatică - Tyranny of the Mainstream - De unde cumpăr tricoul?
- Ca orice om excepțional, a avut o mamă rece și critică. Taică-su la susținut foarte mult, a fost chiar managerul lui o perioadă. Avea o oarecare experiență pentru că lucra în PR.
- A avut un frate doar din partea mamei, cu care a fost foarte apropiat - Terry. A fost cea mai importantă figură din copilăria lui, el i-a făcut cunoștință cu muzica cool și scriitorii beat. Terry a suferit de schizofrenie și s-a sinucis. David nu a fost la înmormântarea lui ca să nu facă balamuc. Era megastar atunci.
- Înainte să devină artist, David a lucrat puțin și într-o agenție de publicitate
- David s-a consider mereu mai întâi pictor și după muzician (a studiat pictura în școală). A pictat aproape constant.
- Și-a dorit foarte mult să compună musicaluri - părerea mea (de expert în musicaluri și în David Bowie) e că asta a și făcut tot timpul
- Scria după metoda lui Burroughs - Cut-up Technique - care de fapt era metoda lui Tristan Tzara. Aia în care iei un text normal la cap, îl tai în bucăți mai mici, le amesteci și obții ceva nou și interesant. Deci dacă nu eram noi, românii, ciuciu Ziggy Stardust. După ce a apărut interetul, David a lansat varianta online a metodei dadaiste - https://verbasizer.com
- A fost BFF cu Iggy Pop. Au locuit mult timp împreună, i-a produs primul album, l-a însoțit în turneu ca clăpar. Ba chiar a mers cu avionul ca să ajungă la timp la toate concertele lui Iggy. Lucru pe care pentru el însuși nu îl făcea, căci îi era frică să zboare.
- A fost născut în aceeași zi cu Elvis - 8 ianuarie - pe care îl plăcea enorm. I-a compus o melodie. Elvis a zi nu, mersi! A cântat-o el:
- A lucrat cu Luther Vandross (da, acel Luther Vandross) pentru albumul Young Americans - primul mare gig al lui Luther în muzică.
- A fost BFF și cu John Lenon pentru o scurtă perioadă (din păcate), cu care a compus Fame
- Soția lui - Angie Bowie - i-a cusut primele costume (și cel al lui Ziggy) și l-a ajutat enorm cu networking, organizare și cu gagicile. Au avut o relație deschisă (și toxică pentru că sunt expertă și în relații) din care Angie a ieșit mereu șifonată.
- A avut un rabbit hole dubios cu Hitler și nazismul - nu a fost fan, dar a fost obsedat de fenomen. Nu văd nicio problemă cu asta.
- Bowie a fost primul artist pe care l-a văzut Madonna în concert și asta i-a schimbat cursul vieții (ei)
- În 1990 Bowie o cunoaște pe Iman la un fel de blind date și într-o fracțiune de secundă devine family man. Și el și ea și toată lumea care i-a cunoscut zice că 26 de ani au fost super happy împreună. Awwww that’s so romantic!
Am aflat că una dintre melodiile care îmi plăceau și mie a fost cel mai mare hit al lui. I’m so mainstream! Doar că meritul pentru piesă și album ar cam fi trebuit să fie al lui Nile Rogers. Iată un alt lucru pe care Bowie l-a avut cu Elvis - a fost the white pretty face for some coloured R&B music.
Iar succesul ăsta l-a băgat în belele existențiale pe Bowie
- A fost foarte superb.
- Nu prea a scris piese de dragoste. Scurt moment de apreciere. Să fii pop star fără melodii de dragoste? Merită un tatuaj.
- Cealaltă melodie care îmi plăcea mie a devenit mega-hit cântată de Cobain - The Man Who Sold The World
- Se uita mult la TV.
I could go on forever. Serios. Le-am scris din memorie.
După ce a văzut câteva episoade de Extras, Bowie i-a scris lui Ricky Gervais un mail cu o propoziție: Seen it, laughed, what do I have to do?
A urmat: Extras S2E2 #epehbo. Deosebit de funny.
Mare spoiler:
#thetakeouts
Ca să mai pot trăi cu mine, vreau să cred că am tras și niște niște învățăminte din acest derapaj (încă nefinalizat). Care ar fi ele?
Context+Privilege+Determination > Talent
Măi, nici Bowie nu se credea muzician cu adevărat. Muzica a fost doar cea mai vizibilă formă de expresia a lui pentru că… people fucking love music. Pentru că de fapt eu cred că people are music.
Never settle, try to be the first to change
Don’t have a personality. Have more. Better have none.
Asociază-te cu cei mai buni oameni și lasă-i să își facă treaba
Merită să faci toate căutările, să mergi peste tot unde te trage ața, chiar dacă la final descoperi același lucru prăpădit, pe care îl citești și în Alchimistul - tot ce vrei ai deja, normalitatea e cel mai deosebit lucru
Fame costs too much
Nimic și nimeni nu e doar mișto
Nu știi povestea adevărată a nimănui, în niciun caz a unei vedete
Go closer to the source
Post-rationalisation is dangerous
People will transform you in what they need
Mainstream is very very very dangerous
Omul are propriile lui emoji. Trei! 👩🎤👨🎤🧑🎤
🚑 Unde mă internez?
Ce faina e scrisoarea asta! Nici mie nu-mi place rock-ul britanic si prima data mi-a atras atentia Bowie (cu adevarat) cand E Musk a trimis o Tesla in spatiu pe muzica lui. M-a super dezamagit documentarul fara muzica, dar ce ma bucur ca ma pot intoarce oricand la postarea asta a ta la cara sa dau si play la toate linkurile. Oare de cat timp as avea nevoie pentru asta? ❤️