🌬️📠 #46 Te iubesc, Nora!
Cred că numele te predestinează într-un mod greu de anticipat, dar te predestinează. Nu toți copiii pe care îi cheamă Frunzăverde vor deveni ministrul Pădurilor și Mediului Înconjurător, dar substantivul, adjectivul sau verbul la care te gândește numele tău, te ancorează într-o semnificație subiectivă și relativă. Și pe tine și pe ceilalți. Printre sutele mele de liste aveam una cu nume și destine corelate reale.
Titlul documentarului despre scriitoarea Nora Iuga pare să contrazică ipoteza asta, dar conținutul documentarului mai degrabă o confirmă. Filmul se numește De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin.
Am ajuns să o iubesc foarte târziu pe Nora, datorită unui interviu de acum abia 2 ani din IQads. Ea trecuse deja de 90 de ani, dar vorbele ei nu aveau vârstă. Tot ce citeam spus de ea suna clar, a adevăr și era lipsit de eterna lamentație mioritică.
Citez cele 2 pasaje care m-au cucerit:
”Eu zic că viitorul e trecutul, pentru că noi, oamenii, de fapt ne îndreptăm spre trecut. Cu cât îmbătrânim, ne îndreptăm spre lumea aceea, de la începuturi. Începutul chiar e trecutul. Prietenele mele nu mai făceau parte din trecutul meu, sunt mult mai tinere decât mine, așa că au dispărut din viața mea. […]E și un fel de viitor trecutul. Pentru că tu atunci erai la început de drum, aveai viitorul în față. Unde mai ai viitorul în față? Nu mai poți în prezentul actual. Acum ai mormântul în față. Și te-ntorci în trecut pt că acolo ai viitorul în față.”
”Nu-mi place deloc o civilizație prea accentuată. Îmi plac așa de mult omul natural, locul natural! Și din ce îmbătrânesc, tot mai mult tind spre asta. Fac experiențe pe corpul meu și pe sănătatea mea. V-am spus că mi s-a stricat frigiderul pe căldurile astea, așa că îmi duc mâncarea pe balcon seara când se răcorește și dimineața, dacă e mâncare făcută în crăticioare, le fierb. Căci dacă fierbe, mâncarea nu se mai strică ușor. Fac experiențe pe mine să-mi dau seama cum se descurcau oamenii când nu aveau confortul necesar. Serios, pentru că seduci rezistența organismului. Dacă te obișnuiești să nu fii foarte atent cu lucrurile astea, organismul se călește.”
I-am cumpărat imediat câteva romane de poezii, unde am regăsit răzleț filonul ăsta de adevăr.
Așa că m-am dus cu așteptări foarte mari la avanpremiera documentarului și cu emoții mai mari decât înainte de orice concert. Cea mai mare așteptare era să fie și ea acolo. În descrierea evenimentului scria că echipa va fi prezentă, dar nu și că Nora ar veni. Iar Nora are acum aproape 93 de ani (e capricorn). Dar a venit!!!!
Nu o să zic prea multe despre documentar. Doar că tocmai ne-a îmbogățit infinit. L-am simțit ca pe un cadou. Producția i-a făcut cinste eroinei. Iar ăsta e cel mai mare compliment pe care îl pot face. Mi-a plăcut foarte mult montajul. A urmărit personajul și ne-a luat și pe noi în caruselul dintre Nore.
Ca de obicei, nu recomand să vezi trailerul, conține cele mai bune momente și din cauza asta te văduvește de surpriza lor din timpul filmului. S-a râs foarte mult în sală. S-a râs din burtă. S-a și plâns, s-a și oftat. S-a trăit pentru o oră și ceva ca Nora și ăsta e un privilegiu. Nora nu trăiește pe Pământ, trăiește în eternitate, în dragoste și poezie și când îi e mai rău, în proză. (Doamne, ce am râs la momentul ăla cu poezia și proza.) Dar mereu în adevăr autentic. Asta e cea mai mare excentricitate pe care care și-o poate permite cineva.
Nora traiește într-un cer etern. Și uite aici și predestinarea numelui interpretată de mine. E un om fără vârstă, te rog să mă crezi că nimic din cum arată și ce face nu exprimă ce știam despre 92 de ani. Și asta e ceva extraordinar de văzut.
Mi-a parut rău că nu i-am luat flori. Mi-a părut și mai rău că nu m-am gândit să îi iau flori. Nici eu, nici nimeni de la film. Dar i-am zis că o iubesc.
Tot zilele astea a apărut și interviul cu Gojira, pe care încă nu l-am consumat și nu îmi vine să îl pun aici. Mai întâi filmul.
Un singur lucru aș mai vrea să promovez - emisiunea de radio a regizoarei, de care eu abia acum am aflat. Și căreia plănuiesc să îi fac audiență.
În foto: Carla Maria Teaha și Ana Drăghici - regizoarea și directoarea de imagine a filmului.
Trebuie să îi încurajăm și să îi susținem cu efort și intenție pe oamenii ăștia!
E foarte important să se vândă bilete în primul weekend și prima săptămână. În funcție de asta el rămâne sau nu în cinematografe. Nu zic să cumperi bilete chiar dacă nu te duci.