🌬️#50 Rămășițele săptămânii
E bine să îți începi/termini ziua cu recunoștință, dar știai de ce? Pentru că recunoștința și teama sunt incompatibile. În timp ce simți recunoștință în corp, nu poți să simți frica. Ele intră pe același slot. Deci dacă vrei să nu te temi, citește poezia asta scrisă de Mary Oliver.
I know, you never intended to be in this world.
But you’re in it all the same.
So why not get started immediately.
I mean, belonging to it.
There is so much to admire, to weep over.
And to write music or poems about.
Bless the feet that take you to and fro.
Bless the eyes and the listening ears.
Bless the tongue, the marvel of taste.
Bless touching.
You could live a hundred years, it’s happened.
Or not.
I am speaking from the fortunate platform
of many years,
none of which, I think, I ever wasted.
Do you need a prod?
Do you need a little darkness to get you going?
Let me be as urgent as a knife, then,
and remind you of Keats,
so single of purpose and thinking, for a while,
he had a lifetime. ~Mary Oliver
#cevafrumos
Săptămâna asta toate stelele din lume merg la Edith Alibec și her one woman show de la The Point - Tea and Milk.
Prima și ultima dată când fusesem la un one woman show a fost la Teatrul Act cu (cine altcineva decât) Maia Morgenstern. Fix așa cum îți imaginezi. O agonie de 2 ore. Poate că piesa o fi fost de o oră, dar agonia a ținut 2 ore minimum. Nici acum nu pot să nu mă strâmb când îmi aduc aminte. De atunci am evitat one woman shows. Și posibil să nu fi mers nici la ăsta dacă aș fi știut că e one woman show. Dar așa cum nu mă uit la trailere, nici nu citesc prea mult descrierile spectacolelor.
Da… nu am cuvinte cât e de wholesome spectacolul. Efectiv un regal performativ: de scris, de jucat, de auzit, de văzut. Alt nivel, pufuleții mei.
Am plecat de acolo cu sentimentul că am fost martora unuia dintre cele mai bune evenimente artistice care au avut loc pe planetă în ziua aia. Suntem privilegiați că se joacă această piesă în București, iar sala era pe jumătate goală.
#cevapodcast
Rick Rubin are episod cu Terry Gilliam. Mereu mă miră cât de ghiduș e Terry Gilliam. Pentru că eu cel mai mult l-am asociat cu filmul meu preferat mult timp (posibil și acum, dacă mi l-aș mai aduce aminte) - Brazil.
Că veni vorba de podcasturi, mi-a venit wrap-up-ul. E ca răspunsul unui test de personalitate. Mă recunosc.
Cu totul altă poveste pe Spotify, unde artiștii mei preferați sunt Daddy Yankee și Dua Lipa. Ce vrei dacă că ascult mult muzica de la zumba. It makes me happy. Poate crezi că nu îl știi pe Daddy Yankee, dar îl știi. El e maestrul care a dat lumii Gasolina.
AMR 2 buc. Da me la gasolina Dios mio!